Naiadele fascinatoare,
Cu sân de crin, dogoritor,
Plutiră-n magicul decor,
Albind vibrantele izvoare.
În zvârcoliri îmbătătoare,
Prin bahic danţ legănător,
În mistic şi himeric zbor
S-a stins a ţărmului splendoare.
Între-agitaţii şi mâhnire,
După vegheri şi rătăcire,
După-ndoială şi păcat,
Păgânul vis grabnic apune;
Distruge-te incendiat,
Suflet vrăjit lângă minune.
Sensul versurilor
The poem depicts a scene of enchanting naiads and a magical setting that ultimately fades away. It explores themes of loss, disillusionment, and the ephemeral nature of beauty and wonder.