Tu lasă contabilii să numere valuri,
tu lasă-i pe alţii să clatine chei,
fii cioara cu scripca, nebunul, hamalul
ce cară-n decembre spre mugur clei.
În mlaştini cu muzici, atlet al pudorii,
să-ţi fie deodată ruşine, să mori,
pe-un pat mişcător în maşina salvării
comandă fetiţe, şampanie, flori….
Şi loc de odihnă alege-ţi piperul
să-i poţi saluta, dacă nu ţi-o fi greu,
pe cei ce pun sticla, betonul şi fierul,
în spaţiul din care-a fugit Dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de alienare și refugiu într-o lume materialistă și dezumanizată. Individul se retrage într-un spațiu personal, simbolic reprezentat de "boaba de piper", ca reacție la pierderea spiritualității.