Este-n noi o spaimă care ne doboară,
Bate vânt din lucruri, poate dinadins,
Sufletu-i o luntre spre odinioară,
Carnea dulce, vâslă, ochiul necuprins.
Rupți din soare-s mânjii, îi așteaptă hățul,
Gloria căruței – glorie pe roți.
Ochelari de piele mărgind ospățul
Fără ca privirea să-nflorească-n părți.
Noi vom umple caii gata de plecare
Adunați în plasa ierburilor vechi,
Steaua cea aleasă poate fi oricare –
În singurătate alergăm perechi.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de teamă și dorința de evadare. Personajele caută un sens sau o direcție, dar se simt prinse într-o cursă solitară, chiar și în cuplu. Metaforele bogate sugerează o luptă interioară și o căutare a libertății.