Iată mâinile: dogoresc
Fruntea: cer vânat de tunete
Iată parcul: nimeni
Iarba e umedă ca o invitație la nemurire
Iată-mă: te aștept
Când vei veni?
Când?
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de așteptare intensă și melancolică. Naratorul se află într-un cadru natural, simțind o conexiune profundă cu mediul înconjurător, dar și o singurătate accentuată de absența persoanei așteptate.