Cristos n-ai fost şi-ai spus vorbe spurcate
de cel ce-a fost un simbol de iubire,
iar bietu-ţi suflet vrut-a nemurire
până ce-ai fost răpit de trista moarte.
I-ai spus inimii tale tulburate
că va renaşte, vrând c-o opintire
să ieşi din cripta morţii cu grăbire
şi ca Oedip ai vrut pe Sfinx a-l bate.
Simţind că trupul tău e-o închisoare
cântai ca un stăpân, dar o grimasă
aveai pe chip, ca leul în turbare.
şi te-ai luptat cu soarta tumultoasă
vrând să trăieşti pân’ la final sub soare
eliberat de mintea ce ne-apasă.
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior al lui Nietzsche, lupta sa cu ideile religioase și cu propria mortalitate. Se evidențiază dorința sa de nemurire și eliberare de constrângerile minții.