Nu altfel decât mine se îndreaptă,
cu greu lăsând să-l poarte,
târâtul către moarte
de o necruțătoare judecată;
la fel eu: grabnic moartea mă așteaptă
dar dac-oi duce-o viață mai înceată….
Amor, nu ca răsplată,
o oră de veghere
îmi dă-ntre două amenințări semețe:
de-o parte o săgeată –
speranță în scădere,
de alta foc la stinsa-mi bătrânețe.
Ce rău mai mic e? Totuși, cu tristețe,
mă tem, Amor, de-a ochilor virtute:
cu cât vii mai târziu ucizi mai iute.
Sensul versurilor
Piesa explorează inevitabilitatea morții și lupta cu timpul. Vorbitorul se teme de iubire (Amor), deoarece sosirea ei întârziată aduce o moarte mai rapidă, reflectând o tristețe profundă și o acceptare resemnată a destinului.