Azi singulara-i nouă strălucire
în cer, și nu-ntr-a lumii mișelie
(i-a spus braț stâng mulțimea în prostie,
ce a fost oarbă ca să n-o admire),
se naște numai pentru voi! N-am știre
în piatră cum s-o fac, sau pe hârtie;
dar știu că numa-n frumusețea-i vie
speranța voastră află mulțumire.
Cum toți sub noile-i sclipiri divine
pierim ca aștrii biruiți de soare,
mai mult se cade, astfel, să vă placă.
Spre-a vă-nălța și ca să vă aline,
i-a dat Înaltul noua ei splendoare,
și numai El, nu eu, putea s-o facă.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
The poem speaks of a new brilliance, a divine light, that brings hope and solace. It emphasizes that this splendor is a gift from a higher power, meant to elevate and comfort.