Norocul, ce-a știut prea mult zăbava,
el, ce de tineri nu prea ne răsfață,
mă întristează căci, bătrân, în față
n-am ani la bucurii.. Aștept izbava.
Dar cerul dacă-i bun, iubirii lava
nu vrea s-o port când anii mă vor gheață,
căci ard pentru-o femeie. Tristă viața:
mi-i plânsului matura vârstă sclava.
Chiar dacă trec de pragul bătrâneții
și soarele-mi stă gata să apună,
iar bezna rece locul ia văpăii,.
cum ne-arde-Amor la jumătatea vieții
(și-așa e, căci ard vârstnic), doamna bună
sfârșitu-mi facă-l jumătatea căii!
Sensul versurilor
The poem reflects on the passage of time, the bittersweet nature of love in old age, and the acceptance of mortality. It expresses a longing for fulfillment and a desire to find meaning even as life draws to a close.