Acum pe stângul sprijinit, acum pe dreptul,
îmi caut drumul mântuirii, austerul…
Iar între viciu și virtute,
nedumerită, inima îmi răscolește pieptul,
asemeni celui ce nu vede cerul
și-a rătăcit cărările știute….
Ofer această foaie de hârtie
cernelii voastre pioase și divine,
ca adevărul, din amor trezindu-mă, să-l scrie
iar sufletul, eliberat de sine,
această rămășiță de trup greșelii să n-o-nchine
și nu atât de orb să-și ducă viața…
Înaltă Doamnă, azi vă cer povața,
spre-a ști de bolta caută primiții
că-i fie păcătoșii ori desăvârșiții.
din Poezii, traducere de C. D. Zeletin
Sensul versurilor
Piesa explorează conflictul interior dintre viciu și virtute, căutând mântuirea și povața divină. Vorbitorul își oferă sufletul pentru a fi ghidat spre adevăr și eliberare de păcat.