Nu-i lucru în micime să-l întreacă
pe cel ce sunt eu, Doamne, fără Tine!
De-aceea-Ţi cer puterile-mi puţine,
o, dor al meu, iertare şi se-apleacă!.
Îngăduie prin viaţa mea să treacă
acel lanţ tare, aducând cu sine
cerescul dar: credinţa, care-n mine,
prin vina mea, e slabă şi săracă.
Mai mare îmi va fi pe cât mai rar e
al darurilor dar, şi mare fi-va
pe cât, lipsindu-i, lumea n-are pace.
Cum larg ai fost cu sângele Tău, care
va fi temeiul jertfei, milostiva,
cât nu-mi dai cheia cerul spre-a-l desface?
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune umilă către divinitate, cerând iertare și credință. Vorbitorul recunoaște propria slăbiciune și imploră harul divin, subliniind sacrificiul suprem și dorința de a primi pacea cerească.