Nu poate mintea să-și imagineze
alte splendori, de umbra sau reale,
prin care-n contra frumuseții tale
să se-apere și să se înarmeze.
Căci grabnic, din înalte metereze
de gând, Amor mă și aruncă-n vale,
încât de caut a scăpării cale
din suferinți, acestea-s și mai treze.
Deci n-are rost eu frână să pun fugii,
ca spor să prindă cruda frumusețe:
înceții pe cei iuți n-o să-i răpuie!.
Un dulce chin Amor promite rugii,
ștergându-mi lacrimile tristei fețe…
Ce-atât de scump plătesc eu, ieftin nu e!.
Sensul versurilor
Piesa descrie lupta interioară cu sentimentul de iubire, care aduce atât frumusețe, cât și suferință. Frumusețea este atât de puternică încât mintea nu se poate apăra, iar orice încercare de scăpare din suferință o intensifică. În final, se acceptă chinul dulce al iubirii, chiar dacă prețul plătit este mare.