De mii de ori am fost rănit de moarte,
nu doar învins de tine-odinioară:
și azi, cu tâmpla albă, -a doua oară
să cred făgăduințele-ți deșarte?
De câte ori nu m-ai legat ca-n toate
și dezlegat și-mpuns în coaste iară,
încât cu greu mă regăsesc și-amară
de-atâta plâns mi-e viața asta foarte!
De tine-Amor, mă tânguiși cu tine
vorbesc, acum că ți-am scăpat din mreje.
Să tragi cu arcu-n gol ce-ți folosește?
Securea-i de prisos și e rușine
s-o-nfigi cu dinadinsul în găteje
ori să gonești un om ce-abia pășește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă cauzată de repetatele răni emoționale provocate de o relație toxică. Vorbitorul se eliberează din această relație și reflectă asupra inutilității încercărilor de a-l mai răni.