Din noaptea vecinicei uitări
În care toate curg,
A vieţii noastre dezmierdări
Şi raze din amurg.
De unde nu mai străbătu
Nimic din ce-au apus –
Aş vrea odată-n viaţă tu
Să te înalţi în sus.
Şi dacă ochii ce-am iubit
N-or fi de raze plini,
Tu mă priveşte liniştit
Cu stinsele lumini.
Şi dacă glasul adorat
N-o spune un cuvânt,
Tot înţeleg că m-ai chemat
Dincolo de mormânt.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și amintirea unei persoane dragi care a trecut în neființă. Vorbitorul își imaginează o reîntâlnire dincolo de moarte, găsind consolare în amintirea legăturii speciale pe care au avut-o.