Înger în patru colțuri, o stea cu barbă lungă,
Cine-a știut vreodată că tot ce eu iubeam
E-un dramaturg puternic, dar fără bani în pungă,
Un paralelogram?
E-un om a cărui visuri la bere tot țintează,
Ce se consumă-n asuri și joacă la hazard,
Un om, dorința cărui e pe biliard să șază,
Să doarmă pe biliard.
Adeseori în noapte văd umbra lui fatală,
În mână cu o halbă, în gură c-un cârnat,
În buzunări cu chifle și subsuori o oală
Și râde… până-i beat.
Visarea sa un șnițel, gândirea sa o bere,
Să bea etern, acesta e visul său ciudat
Și-odată auzi-vom că-n cruda sa durere
În bere s-a-necat.
Sensul versurilor
Piesa descrie ironic un personaj boem, un dramaturg sărac și dependent de vicii, a cărui existență se reduce la plăceri simple și efemere. Finalul tragic, înecul în bere, subliniază absurditatea și auto-distrugerea personajului.