Oricare cap îngust un geniu pară-și,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă
Și, cum dorește, zgomot mare facă,
Cununi de lauri de la plebe ceară-și.
Ci muza mea cu sine se împacă.
Eu am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea, de glorie săracă.
Când dulci-i ochi pe linii or s-alerge,
Va cumpăni în iambi turnata limbă:
Ici va mai pune, dincolo va șterge.
Atuncea ea în lumea mea se plimbă,
Cu-a gândurilor mele navă merge
Și al ei suflet pe al meu și-l schimbă.
©Mihail Eminovici (Eminescu)
Sensul versurilor
Poezia exprimă o atitudine critică față de cei care caută apreciere superficială, în timp ce autorul își găsește satisfacția în creația autentică și în legătura profundă cu muza sa. Poezia subliniază importanța inspirației și a conexiunii personale în procesul creativ.