Albumul? Bal mascat cu lume multă,
În care toţi pe sus îşi poartă nasul,
Disimulându-şi mutra, gândul, glasul…
Cu toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă.
Şi eu intrai. Mă vezi rărindu-mi pasul.
Un vers încerc cu pana mea incultă.
Pe masa ta aşez o foaie smultă,
Ce de când e nici n-a visat Parnasul.
Spre-a-ţi aminti trecutele petreceri,
Condeiu-n mână tu mi-l pui cu sila –
De la oricine-un snop de paie seceri –.
Apoi te uiţi râzând la câte-o filă:
Viclean te bucuri de-ale noastre-ntreceri,
Privind în vrav prostia imobilă.
Sensul versurilor
Piesa descrie un bal mascat metaforic, reprezentând o societate ipocrită unde aparențele contează mai mult decât sinceritatea. Poetul se simte un intrus, oferind un vers modest într-un mediu superficial, unde inteligența și creativitatea sunt minimalizate.