Cel cu veșmintele sfâșiate de Iubire,
purificat a fost de lăcomie, de-orice defect.
Laudă ție, Iubire, plină de mană pentru noi!
O, tu, leac al tuturor mizeriilor noastre!
Orgoliului nostru și gloriei noastre himerice, remediu,
tu ești pentru noi Galien și Platon! Mulțumită ție,
de lut trupul nostru se-avântă spre ceruri.
Munții intră în dans și devin ușori.
Starea de Iubire se exprimă prin geamătul inimii;
nicio boală nu seamănă cu boala inimii,
iar răul ființei îndrăgostite e-un rău aparte;
Iubirea-i ca un astrolab arătând misterele divine;
cu toate că vorbesc despre Iubire-comentariu ori explicație-
când în atingere vin cu Ea, eu cad în confuzie;
deși comentariul scris dă lămuriri,
iubirea asta-i mai evidentă când nu se vorbește
de ea nicicum.
Pana mi se grăbea în timp ce scriam
și s-a frânt când a ajuns la Iubire.
Sensul versurilor
Piesa explorează puterea transformatoare a iubirii divine, care purifică sufletul și îl înalță spre ceruri. Iubirea este prezentată ca un remediu pentru toate suferințele și ca o forță misterioasă, greu de descris în cuvinte, dar evidentă în experiență.