Dacă eu sunt beat, tu ești nebun.
Cine ne va duce acasă?
Și doar ți-am spus de-o sută de ori:
Bea două sau trei cupe mai puțin!
Nu zăresc în oraș nici un om, măcar, întreg la minte:
unul e mai rău ca altul, mai tulburat și mai smintit.
Suflete drag, vino la tavernă să guști din bucuriile Iubitului.
Ce plăceri ar mai avea sufletul de n-ar fi lângă ființa iubită?
În orice colț se găsește cineva, beat și bătând din palme;
grație magnificei Cupe, Paharnicul beția ne-o toarnă.
Încântătoare ființă! Cântăreț din liră!
Dintre noi doi, cine-i mai beat?
Față de beția ta, magia mea-i amăgitoare;
tavernei te-ai hărăzit ca să faci cu vinul negoț,
oamenilor simpli să nu le dai nici un grăunte din câștig.
Ieșind din casă, pe neașteptate m-am întâlnit c-un bețiv;
or o sută de cuiburi, o sută de crânguri de trandafiri
alunecau în privirile sale.
Vas fără ancoră, în derivă plutea;
dar o sută de prudenți înțelepți
mureau de regretul de-a nu fi ca el.
L-am întrebat: ,,’ De unde naiba vii? ”
În zeflemea-mi răspunse:
, , Suflete drag, sunt jumătate din Turkestan,
iar jumătate din Ferghana,
făcut jumătate din pământ și apă,
iar jumătate, din suflet și inimă;
jumătate, din țărm de mare, iar restul, din unică perlă. ”
I-am spus:, , Atunci, fii însoțitorul meu, eu sunt aproapele tău. ”
Îmi spuse:, , Eu nu disting străinul de ruda-apropiată;
capul mi l-am pierdut și turbanul, în casa cârciumarului;
și mi-e doldora inima de cuvinte; dar să le spun trebuie sau nu? ”
Sensul versurilor
Piesa explorează stările de confuzie și euforie provocate de alcool, punând sub semnul întrebării realitatea și granițele dintre luciditate și nebunie. Dialogul cu bețivul mistic adâncește tema, sugerând o căutare a sensului dincolo de aparențe.