Maria Gheorghiu – Bocetul Lui Ioan Cel Fără De Mormânt

Ioane, Ioane, Ioane, Ioane,
Ai murit ca milioane,
Ioane, trupul ți l-au frânt,
Ioane, fără de mormânt.
Ioane, ai murit soldat,
Unde te-or fi îngropat,
Că-ți rămase țara oarbă
Să întrebe-un fir de iarbă.
Unde-i Ion, copilul meu,
Care m-a iubit mereu,
Care nu s-a dus cu dușii,
Care s-a bătut cu rușii?
Cine să-mi răspundă, cine,
Țării tale nu-i fu bine,
C-au venit ostiri străine
Precum noaptea nopții vine.
Ne-au scos morții din morminte,
Ne-au distrus biserici sfinte,
Și apoi ne-au dat pe noi
Cu un secol înapoi.
Și în tine, Ioane dragă,
Au pus potera să tragă,
Tu te-ai stins netemător
Și privind în ochii lor.
Nu ne-i fapta cât ne-i zisa,
Dar istoria, proscrisă,
Iarăși adevăr promis-a
De la Nistru pan’ la Tisa.
Uite vremea cum mai trece,
Vine ceasul douăsprezece,
Nu putem continua
Fără de Maria Ta.
Nu dorim decât atât:
Să aflăm numai decât
Unde ți-i mormântul, Ioane,
Într-atâtea milioane.
Vrem să-ți punem flori pe el
Și umbră de drapel.
Să dormi, Ioane, liniștit,
Neamul tău nu a murit!
Nu ne-i fapta cât ne-i zisa,
Dar istoria, proscrisă,
Iarăși adevăr promis-a
De la Nistru pan’ la Tisa.