Trebuie să plec astă-seară
sau mâine. Un înger de pară
lângă patul meu va veni:
scoală-te, nu zăbovi.
Îngere, lasă-mă pe pământ.
Strânge-ți aripile pline de vânt
și privește:
totu-nflorește și crește.
Lasă-mă să-mi mai trec umbra pe-aici,
peste ape-n tremur și potici,
Să culeg flori, să-mpletesc cununi..
Iată, nu cer multe minuni.
Ia o ramură și prefă-o-n femeie,
Du-o-naintea dumnezeului tău să steie;
ea va răspunde nevinovată
despre viața mea toată.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a amâna moartea, invocând frumusețea naturii și dorința de a mai trăi. Vorbitorul cere o ultimă șansă, sugerând că o altă entitate ar putea depune mărturie în favoarea vieții sale.