Mi se mai coc lângă urechi
Astăzi perechi, mâine deloc,
Cireșe dulci, copilărești,
Tu încă ești ca și atunci.
Cireșe dulci, copilărești,
Tu încă ești ca și atunci.
Ușor din umeri când te-ndoi,
Foi de trifoi tu încă-mi numeri,
Tu încă-mi pui ca alte ori
Cununi de flori pe sub gutui.
Tu încă-mi pui ca alte ori
Cununi de flori pe sub gutui.
Și pe sub pruni, pe sub caiși,
Cu ochi-nchiși tu încă aduni
Luni și cu marți și joi cu vineri,
De anii tineri să mă desparți.
Luni și cu marți și joi cu vineri,
De anii tineri să mă desparți.
Cireșe port cei ce doar
Ce-mi înconjoară obrazul mort,
Și cât de straniu, cununi de flori
Maci și bujori îmi stau pe craniu.
Și cât de straniu, cununi de flori
Cununi de flori, maci și bujori.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, reflectând asupra trecerii timpului și a pierderii inocenței copilăriei. Imaginea cireșelor și a cununiilor de flori contrastează cu ideea morții, sugerând o frumusețe efemeră și o acceptare a inevitabilului.