Da, pentru mine nu s-a plâns vreodată,
Dar poate că-i mai bine blestemată,
Dar poate că la marea judecată
În zdrențe, eu voi fi.
Cu aurul curat asemănată
Sau cu o za de cavaleri purtată
În sfinte bătălii.
Pe sârmă acrobatul când se-arată
El trebuie să uite că odată
N-a fost imensul hău.
Deschis sub talpa lui înaripată!
Profetul nu se plânge niciodată,
Slujind pe zeul său.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de sacrificiu personal și acceptarea destinului, chiar și în fața greutăților. Vorbitorul pare să accepte o soartă dificilă, găsind sens în slujirea unui ideal superior, asemenea unui profet sau acrobat.