Versurilor mele, scrise atât de devreme,
Încât nici să știu că aș fi – poet,
Ce erupseră ca stropii din havuz și steme,
Ca scânteile din rachetele-n foc desuet.
Explodând, ca mici diavoli, ființe ciudate,
În sfânt locaș, unde-i vis și tămâiere,
Versurilor mele despre tinerețe și moarte,
– Versurilor necitite-n orice sfere! –
Aruncate prin praful de magazine, oriunde,
(Chiar dacă nimeni nu le-a luat și nu le ia!),
Versurilor mele, precum vinurilor scumpe,
Le va veni timpul, numaidecât, – da.
(1913)
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra valorii potențiale a versurilor neapreciate în prezent, dar care vor fi descoperite și valorificate în viitor. Este o meditație asupra timpului, a tinereții și a inevitabilității morții, toate exprimate prin metafore bogate și imagini puternice.