„Ce să vă zic, mă? Să vă zic ‘bine ați venit’? Bine ați venit, rău ați nimerit.
Acu’ să facem cunoștință. Eu sunt căpitanu’ și o să vă cam f*t pe toți. Asta ca să știți, să nu ziceți că nu v-am spus.”
(T-Paradis film din 2000)
Yeah! Maich
Probabil că unii mă văd și mă cred un monstru
Că mă regăsesc în asta, nu în Tatăl nostru
Încercând să combat adevăru’ vostru
Patric matur ce intră treptat în cortex
Am un mod propriu de a scăpa de stres
Că-i dau un sens și mulți o apucă invers
E deprimant și îngrijorător de des
Dar încă sunt pe vers ca Vex veteranu’
Și au trecut ani de când tot dau cu banu’
De când îmi f*t moralu’ cu instrumentalu’
E ca și când ai lua claru’ combinat cu anormalu’
Și ai privi mortalu’ ce te încearcă zilnic
Însă fructific intelect pentru audit
Tot e magic când mă regăsesc în pagini
Pustiu’ e devină, tacit ca e divin
Și scuze frate că-ți exprim propriul venin
Refren:
Astea-s gânduri acromate din realitatea mea
Des pătată de drame, asta-i conștiința mea
Am iubit să am cunoștință și deja
Sunt prea multe tarfe în stare să profite de ea
Bunătatea mea și dinamica lirică și demența
Plăcerea și mimica, anii mei și mama mea
Am jurat că o pun pe ea
Pe primu’ plan oricare ar fi tactica
Îi vedeam în locuri bombă cum se transformă
La o altă normă, refugiați în altă formă
Psihopați de atâta dramă și loviți de karma
Își găseau normalu’ într-o lume uniformă
Anturaj de stradă și-a format și o brigadă
Acum lasă să treacă timpul, era o formă vitală
Să țină pasu’ cu alți tovarăși, p*la școala
Și din când în când câte o p*zdă ordinară
Cam atâta despre dramă și muze confuze
Privesc în ansamblu prin unghiuri obtuze
Că nu mi-am găsit nicigând plăcerea-n doze
Sau amintiri absurde sub formă de poze
Sunt căpitanu’ ce repară minți confuze
Aduce pace-n rap și salută cald din buze
Iubește un anotimp și femeia lui din suflet
Hip-hopu’!
Refren:
Astea-s gânduri acromate din realitatea mea
Des pătată de drame, asta-i conștiința mea
Am iubit să am cunoștință și deja
Sunt prea multe tarfe în stare să profite de ea
Bunătatea mea și dinamica lirică și demența
Plăcerea și mimica, anii mei și mama mea
Am jurat că o pun pe ea
Pe primu’ plan oricare ar fi tactica
Sensul versurilor
Piesa explorează gândurile profunde și uneori întunecate ale artistului despre viață, realitate și propriile lupte interioare. Este o reflecție sinceră asupra experiențelor sale, a anturajului și a modului în care încearcă să găsească un sens în haos.