Fereastră deschisă.
Primăvara nu e mai mare
decât deschizătura pătrată:
un ram de cireș înflorit,
o albină, murmurându-și prezența.
Fărâme mici de cer ascultă atent,
dar gura tinerei fete,
cu priviri plutitoare,
mută e,
uitat numele celui
pe care, încă de dimineață,
se căznește să-l strige.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și melancolie, surprins într-o scenă simplă, dar plină de semnificație: o fereastră deschisă către primăvară. Imaginea unei fete care încearcă să-și amintească un nume pierdut accentuează tema uitării și a trecerii timpului.