Versuri corectate și adnotate
Fereastră deschisă.Primăvara nu e mai maredecât deschizătura pătrată:un ram de cireș înflorit,o albină, murmurându-și prezența.Fărâme mici de cer ascultă atent,dar gura tinerei fete,cu priviri plutitoare,mută e,uitat numele celuipe care, încă de dimineață,se căznește să-l strige.
La fântâna din ogradăToarce mândra lână albă,Dar nu toarce-un fir la furcă,Pe luncă ochii-și aruncă.Cine se zărește-n vale,Vine-un voinicel călare,Este neica, puișorulCui îi duce mândra dorulDe n-are habar de furcă,Ține ochii tot pe luncă.Trece neica pe șoseaȘi o vede pe mândra,Îi face semn cu nuiaua,Iar mândruța cu basmaua,Și-i trimite-o sărutareVoinicelului călare.Spune-mi, neicuță: disearăUnde să ne-ntâlnim … Citește mai mult