Jiule, voinicule
Jiule, bătrânule
Jiule, voinicule
Jiule, bătrânule
Cine mi te-a supărat
De vii așa spumegat
Spumegat și tulburat
De cărbune necurat.
Eu sunt, mândro, spumegat
Dară nu sunt supărat
Eu sunt, mândro, spumegat
Dară nu sunt supărat
Că în drumul din Lupeni
Până jos la Limpezeni
Coama mea de vârf spumat
Multe dune a spălat.
Jiule, bărbat viteaz
Mândre sunt apele azi
Jiule, bărbat viteaz
Mândre sunt apele azi
Mândru-i și cântecul meu
Izvorând din valul tău
El răsuna pe câmpie
Ducând zvon de bucurie.
Sensul versurilor
Cântecul personifică râul Jiu, descriindu-l ca pe un voinic bătrân, puternic și vital. Râul este văzut ca o sursă de bucurie și inspirație, iar apele sale curate aduc viață și binecuvântare.