M-am uitat să văd Luna răsărind
Și-am văzut Muma Pădurii viind,
Ca o iapă nechezând,
Ca o scroafă gâfâind.
Și cum a venit, cu gura m-a luat
În pământ m-a trântit,
Frica-n trup băgatu-mi-a,
Sângele suptu-mi-a,
Oasele zdrobitu-mi-a,
În stobor de cămeși înfășuratu-m-a,
Peste drum m-a aruncat,
M-a făcut din om neom.
Sensul versurilor
Piesa descrie o întâlnire înfricoșătoare cu Muma Pădurii, o creatură mitologică din folclorul românesc. Ea atacă victima, o transformă și o aruncă, sugerând o pierdere a umanității și o confruntare cu forțe supranaturale terifiante.