Iese-n codrii firul ierbii,
Urcă neica-n drum cu cerbii,
Urcă neica-n poieniță
Cu turma de mioriță.
Crește-n codrii frunza, crește,
Neica din caval doinește
Cântecelul dorului
La umbrița fagului.
Iese-n codrii firul ierbii,
Urcă neica-n pas cu cerbii,
Cu cerbii și căprioare
Și cu turma de mioare.
Urcă neica și doinește,
La mândruța lui gândește,
Cântă doine din caval
Să-l audă de pe deal.
Refren:
Tare mi-s dragi
Codrii de fagi,
Plaiul în zori,
Câmpul cu flori,
Codrul de fag,
Neicuța drag.
Sensul versurilor
Piesa descrie un peisaj idilic montan, unde un cioban își cântă dorul la caval, gândindu-se la persoana iubită. Este o evocare a frumuseții naturii și a sentimentelor pure.