Ceva ca rugăciunea.
Nu știu ce am,
Că nu dorm când dorm.
Nu știu ce am,
Că nu sunt treaz,
Când stau de veghe.
Nu știu ce am,
Că nu ajung nicăieri,
Când merg.
Nu știu ce am,
Că stând pe loc
Sunt, hat, departe.
Doamne, din ce fel de humă
M-ai luat în palmele tale calde
Și cu ce fel de salivă
Ai amestecat și-ai frământat huma-mi?
De nu știu ce am
Că exist,
Nu știu ce am
Că nu mai am nimic,
Decât pe tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de confuzie existențială și o căutare spirituală. Naratorul se simte pierdut și deconectat de realitate, găsind alinare doar în credința sa.