Tu și eu, o aceeași gură
cu întreaga-i voce cântând
cel mai frumos dintre cântece.
Tu și eu, o aceeași privire
văzând lumea
de-a pururea nouă.
O aceeași ură
a tot ce-ar vrea să ne-mpiedice,
a tot ce-ar vrea să ne zidească de vii,
a tot ce-ar vrea să ne silească a ne întoarce.
O aceeași mână
trăgând o insolentă linie
pe inutil.
Tu și eu, o aceeași însuflețire
mai arzătoare ca nu știu ce flacără;
înfrângerea nu ne poate niciodată înfrânge.
Suntem prin iubire invulnerabili.
Și rândunica, făcându-și cuib,
apărată de-acoperișul nostru,
cu zoritele ei du-te-vino
umple casa unui pierdut dumnezeu.
Sensul versurilor
Piesa celebrează puterea iubirii și a unității dintre două persoane. Ei împărtășesc aceleași idealuri, urăsc obstacolele și găsesc invulnerabilitate în legătura lor, creând un sanctuar chiar și pentru un spirit pierdut.
