Să tac ați spus?
Să tac… Acum când
Și dacă n-aveam limbă
Trebuia să vorbesc?.
Să tac ați spus? Cine?
Eu? Și tocmai acum, când
Până și surdomuții
Au înălțat strigăte!.
O, neghiobilor!
Unde s-a mai auzit una ca asta,
Lanțuri pentru limbi!
Nici în veacurile cele mai negre
N-a fost născocit așa ceva
Și vom lăsa acum să ne țină astupată gura
Sub lumina zilei?.
Ghiulele pentru gleznele Poeziei?
Nici fierarii din Golgota
N-au inventat una ca asta,
Nici lăcătușii infernului!
Și le vom face noi înșine?.
V-am cunoscut. Știu.
Mă chemați să-mi pierd drumul singur.
Când? În epoca în care
Și-au găsit drumul lor
Până și furnicile?.
Versiune românească de Menelaos Ludemis
Sensul versurilor
Piesa este un strigăt împotriva cenzurii și a încercărilor de a reduce la tăcere vocile. Ea celebrează importanța exprimării libere, chiar și în cele mai dificile circumstanțe, și denunță opresiunea.