Astăzi
N-am invitat la masă pe nimeni.
Nici frate, nici prieten.
Masa aceasta am așternut-o
Numai pentru dușmani.
Ce ghinion!
N-a răspuns la invitație
Nimeni, nimeni….
Așadar sunt obligat
Să m-așez singur
Și să mă îndop,
Să sorb singur
Și nectarul,
Și otrava.
Cât despre otravă.
M-am obișnuit
S-o trag la măsea
Singur.
Nectarul însă,
Băutura aceasta zeiască,
Pe care n-am gustat-o deloc,
Cu cine? Cu cine s-o împart?.
Stau aici
Încurcat, nedumerit,
Fără să pot lua
O hotărâre.
Al treilea cântat de cocoș
Mi-a vestit destinul.
Am ridicat paharul:
Noroc! Și veșnica pomenire!
Am golit otrava
În sănătatea prietenilor,
iar nectarul
În sănătatea dușmanilor.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și reflecție asupra vieții și a relațiilor. Protagonistul se confruntă cu ideea morții și a destinului, alegând să bea atât nectarul, cât și otrava, simbolizând acceptarea atât a bucuriilor, cât și a amărăciunilor vieții.