Viața, se pare că va dispărea
Încetul cu-ncetul în fiecare zi
Pierzându-mă în mine
Nimic și nimeni nu mai contează
Mi-am pierdut dorința de a trăi
Pur și simplu nu mai am ce da
Nu mai există nimic pentru mine
Am nevoie de sfârșit, pentru a mă elibera.
Lucrurile nu mai sunt ce erau odată
Îmi este dor de cel din mine
Pierdere fatală, asta nu poate să fie adevărat
Nu mai suport acest iad pe care îl simt
Goliciunea mă umple
Până la agonie
Întunericul din ce în ce mai mare pune stăpânire
Am fost odată Eu, dar acum acel Eu nu mai e.
Nimeni în afară de mine nu mă poate salva, dar e prea târziu
Acum nu pot să mai gândesc, nici măcar de ce aș mai încerca.
Ziua de ieri pare ca și cum nici nu ar fi existat vreodată
Moartea mă întâmpină călduroasă, acum voi spune doar Adio!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de depresie, disperare și dorința de a scăpa de suferință. Naratorul simte că viața se destramă, că nu mai are nimic de oferit și că moartea este singura eliberare.