Încerc să semăn în vise o urmă de os
Și timpul întoarce în mine cuțitul
Tot lupt să-nțeleg că în mine e bun și frumos
Deși fug să-mi ascund în pământ nerostitul..
Mereu port la mine briceagul cel bun ca să tai
Din liniști o urmă de chin când mi-e foame
Și setea mi-o sting sorbind cu nesat printr-un pai
Pârâul de sânge ce-mi curge prin palme.
REF. 1 :
Mi-e greu să cunosc adevărul din oameni
Să știu că sunt eu și atât
Am să mor și-am să-nvii între voi din oricare
Îi va ține mării pustii de urât..
Nu știu în ce fel să-mi rostesc răsuflarea
Nu știu în ce fel să mă-ndrept înspre voi
Și-mi pare că ei vor suna adunarea
Și n-am să mai pot atunci să mai dau înapoi.
REF. 2 :
Și-am să vă las să vedeți culori nemaivăzute
În mine veți călca lumi necunoscute
Și liberi veți fi să ucideți ce nu puteți îmblânzi.
Eu însumi m-am ucis
În a mea prima zi..
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară profundă, o căutare a adevărului și o acceptare a morții ca parte a existenței. Vorbește despre durere, auto-distrugere și dorința de a oferi altora o experiență transformatoare, chiar și prin sacrificiu.