Motto: Viața este creație, nu construcție.
Întind o mână și culeg luceferi,
Iar din adânc desprind cristalul pur
Și ape negre-am strâns jur-împrejur,
Să-mi crească anii luminoși și teferi.
Tot culegând, fărâmele se-adună,
Bucățile de piatră mă cuprind,
Mă-mpresură, mă-ngroapă ca-ntr-un grind,
Nisip uitat în inutilă dună.
Sensul versurilor
Piesa explorează contrastul dintre creație și construcție, sugerând că eforturile de a construi pot duce la izolare și uitare. Căutarea frumosului și a purității este în cele din urmă sufocată de greutatea materialului brut și a eforturilor zadarnice.