Au adormit aroma și misterul,
Petala-și culcă visul în fântâni,
Topit în lacrimă albastră, cerul,
Mărgăritar oftat l-îngrop în mâini.
Și când pe unduitul întuneric
Văpaia ruginește în tăciuni,
Tresar din somn, din vise mă desferic
Și urc pe aurori de rugăciuni.
Suișu-i fluturare peste ape;
Înrourat, pe cruce de catarg,
Mai limpede e cerul, mai aproape,
Rotiri de îngeri susură în larg.
Sensul versurilor
Piesa explorează o trezire spirituală și o transformare interioară prin intermediul imaginilor din natură și al simbolismului religios. Vorbește despre o călătorie către o stare de claritate și apropiere de divinitate, lăsând în urmă întunericul și visele.