Prietene, deja cărunta-ți barbă atinge pământul.
De ce stai, împovărat de gânduri?
La ce mai speri în ale tale zile
Tot mai ofilite?
Cu ochii tăi bătrâni
Mai speri oare să vezi
Marșul triumfal al Dreptății Lumii?
Prietene, nu aștepta! Ci du-ți
Alba, lunga barbă mai departe
Și bătrânii ochi, pentru-a vedea
Meleaguri mult mai primitoare.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre un prieten bătrân, împovărat de gânduri și de așteptarea unei dreptăți care nu mai vine. Îl îndeamnă să nu mai aștepte și să își îndrepte privirea spre un viitor mai bun, spre meleaguri mai primitoare.