Capul meu e adesori un vârtej
Pe aceeaşi punte se întâlnesc
Mieluşeii celor mai nelămurite dorinţi
Şi imboldul întru silabisirea tainicului nadir
Jocuri decolorate de lună
Cu pisici simulând jungla
Un ochi e calm ca un vasistas răsucit spre azur
În celălalt veghează ca într-o închisoare
Nelinişti cu ghiulelele de tălpile însetate de migraţiune
Când ulcere supurează conştiinţa.
Oglinzile mă mint
Slovele funie pe măsura gândului
Slove naramze
Slovele sunt o lingură de sânge într-un ocean
Alteori un zâmbet pe un linţoliu cât orizontul.
Ce monument corect ar fi o furtună împietrită
Degetele să-l pipăie
Să se frângă maxilarele în delirul muşcăturii
Şi cheie gândului urmeze fapta
Spectacolul va începe cu reverenţe reci.
Istoria de veghe la căpătâiul evenimentelor
Le va corecta cu sulimanuriChirurgia estetică a devărului
Prea îndrăzneţ
Prea dur
Mai frumos ca noaptea
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea gândurilor și emoțiilor umane, folosind metafore puternice pentru a descrie o stare de neliniște interioară și o luptă cu percepția realității. Versurile sugerează o căutare a sensului și a adevărului într-o lume confuză și adesea contradictorie.