Sub cerul înstelat, într-o veche cetate
Ard răzleț faclii și-s ziduri dărâmate.
Un înger de femeie pășește fără teamă,
Ielele o însoțesc, iar cel ales o cheamă.
Dar bolta-i ruptă-n două la o simplă privire
Și atunci un prinț apare-nsoțit de-un vraci bătrân,
Ce îi arată calea, drumul ascuns al sorții,
Cărările viclene ce bat la poarta morții
Fiii neamului se-nchinau
Jertfe alese ei aduceau
Aur, printre lacrimi de foc,
Glorie doar prin sabia de lord.
Zei ce coboară din sute de stele
Cu lăncii sculptate în faimoase temple.
Vântul și crucea, milenii desparte
Mireasa-i a nopții și-a ielelor șoapte
Fiii neamului se-nchinau
Jertfe alese ei aduceau
Aur, printre lacrimi de foc,
Glorie doar prin sabia de lord.
Fiii neamului se-nchinau
Jertfe alese ei aduceau
Aur, printre lacrimi de foc,
Glorie doar prin sabia de lord.
Sensul versurilor
Piesa descrie o mireasă a nopții, înconjurată de elemente mistice și mitologice. Se vorbește despre sacrificii, destin, zei și o luptă pentru glorie, toate într-un cadru antic și misterios.