Nu te am decât pe tine
inimă a rasei mele.
Dragostea pentru tine mă întristează,
pământ al meu, dacă miresme obscure
pierde seara din portocali,
sau din oleandri, senin,
avansează torentul cu trandafiri
care aproape îi auresc vărsarea.
Dar de mă-ntorc la țărmul tău
și un glas dulce la cânt
cheamă de pe drum cu sfială
nu știu dacă iubire sau copilărie,
teama de alte ceruri cuprinde,
și mă ascund în pierdutele lucruri.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de legătură cu patria, dar și o tristețe amestecată cu teamă de a o părăsi sau de a se schimba. Vorbitorul se simte cel mai în siguranță în familiaritatea locurilor natale, chiar dacă acestea aduc și amintiri dureroase.