Și cum putem noi să cântăm
cu piciorul străin pe inimă,
printre morții abandonați în piețe
pe iarba dură de gheață, în bocetul
de miel al copiilor, cu urletul negru
al mamei ce venea în calea fiului
crucificat pe stâlpul de telegraf?
De crengile sălciilor, prin legământ,
și lirele noastre erau spânzurate,
se legănau ușoare în vântul trist.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea profundă și imposibilitatea de a găsi bucurie sau inspirație într-o lume marcată de suferință, moarte și opresiune. Imaginea lirilor spânzurate de sălcii simbolizează pierderea speranței și a capacității de a crea.