Tu vii în glasul meu:
și văd lumina liniștită
cum coboară în umbra cu raze
și făcându-ți nor de aștri în jurul capului.
Iar eu suspendat în uluirea față de îngeri,
cu morții, cu văzduhul aprins în arc.
Nu ești a mea; dar revită în spațiu,
tremuri în mine
făcută întuneric și înălțime.
Sensul versurilor
Piesa explorează o conexiune spirituală profundă cu o entitate divină sau o prezență angelică. Vorbitorul se simte copleșit de frumusețe și mister, suspendat între lumea fizică și cea spirituală.