Pierdută-i antica voce.
Aud rezonanțe fugare,
uitare de noapte deplină
în apa-nstelată.
Din focul ceresc
naște insula lui Ulise.
Fluvii lente duc arbori și ceruri
în murmur de țărmuri lunare.
Acolo, iubito, albinele-și duc bogăția:
timp al prefacerilor, taină.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de nostalgie și uitare, folosind imagini ale naturii și ale mitului lui Ulise. Sugerează o transformare subtilă și o taină ascunsă în timp.