A înviat marea,
Marea de neam;
Înfricoșând o lume,
Zvârlind valuri brute,
Crunte, puterea.
Auziți acest cânt?
Vedeți acest dans?
Cei ce nu știați,
Acum să învățați,
Și cheful de neam.
Zguduind, urlă apa,
Și navele se zbat,
Se scufundă-n gheenă,
Catargul și cu velă
Rupte și smulse zac.
Bântuie tu, potop,
Tu, bântuie-te,
Arată-ne abisul,
Și aruncă în cerul
Spume mâniate.
Scrie pe cer cu ele,
Ca vorbă eternă:
Deși, catargul e sus,
Și apa e dedesupt,
Apa e stăpână!
Sensul versurilor
Piesa descrie forța copleșitoare a mării și puterea ei asupra omului. Marea este personificată ca o entitate puternică ce învinge creațiile umane.