Unde ești, draga mea casă,
Gârbovită și retrasă?
Floare, albastră mea floare
Din nisipuri mișcătoare.
Unde ești, draga mea casă?
Cocoși cântă peste vale,
Turmele se-ntorc agale,
Iar, în ape, vreo trei stele
Razele-și reflectă-n ele.
Cocoși cântă peste vale.
Timpul – moară-nnaripată –
Peste sat lasă deodată
Luna-far, care-n secară
Varsă-a orelor beteală.
Timpu-i moară-nnaripată.
Nevăzuta ploaie cade,
Spre nori casa mi-o abate,
Floarea-albastră o cosește,
Nisipu-l învârtejește.
Nevăzuta ploaie cade.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dor și nostalgie față de un loc familiar, casa, care pare să se îndepărteze în timp și spațiu. Metaforele bogate sugerează o pierdere graduală și o transformare a realității înconjurătoare.