Zâmbește-mi, Iubire,
să știu că pot să te invit,
la Balul Mascat,
al propriei mele vieți,
furată de către,
Destinul Deșertăciunilor,
acestei Lumi,
pe umerii cărora să dansăm,
ultimul și primul nostru vals,
al Adevărului Absolut,
pe care te rog să mi-l arăți,
în vitrina acelui Cuvânt,
cu nume de Moarte,
datorită căruia,
voi reuși să evadez,
din această Existență,
a Non-Sensurilor.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea sensului vieții și a adevărului absolut printr-o metaforă a unui vals. Vorbitorul invită iubirea să danseze pe umerii greutăților lumii, sperând să găsească evadarea din nonsens prin acceptarea morții.