Pași de vise,
repezi de cascade,
merg greoi,
prin carnea anotimpului inimii,
ce nu mai pot nici să doară,
atât de adânc tună aceștia,
în bătăile firave ale sângelui,
ce umezește cu sudoarea privirii în gol,
tâmplele Destinului.
Râuri mulse din vaca sacră a norilor,
inundă țărâna spirituală,
a Liberului Arbitru,
spălându-l cu Iluzia Vieții,
ca să putem crede că există,
Libertate Absolută.
Sensul versurilor
Piesa explorează iluzia libertății absolute, sugerând că liberul arbitru este spălat de iluziile vieții. Versurile descriu o călătorie greoaie prin emoții și o contemplare a destinului, culminând cu acceptarea acestei iluzii.