Lanțurile indiferente ale Timpului,
ne leagă de Regretele strâmbe,
ale Prezentului Nimănui,
ce se sparge în Valuri de Suspine,
pe Țărmurile tot mai prăpăstioase,
ale Zorilor,
care ni se îneacă,
în cănile de pustiu ale Viselor neîmplinite,
pe care le sorb Diminețile Amintirilor de Plumb,
ce cad greoi peste acoperișurile insalubre,
ale Zilelor fără adăpost,
la umbra cărora suntem obligați,
să ne ducem spre Moarte,
Eternitățile Clipelor.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de regret și melancolie în fața trecerii implacabile a timpului. Viața este văzută ca un șir de zile grele, umbrite de vise neîmplinite, conducând inevitabil spre moarte.