Înțelesuri desțelenite,
cu lamele ascuțite și adânci,
ale țărmurilor de Lacrimi,
la care speră să ajungă,
undeva-cândva,
Cuvintele naufragiate,
ale Iubirii,
care plutește în derivă,
însetată de noi,
peste Orizonturile,
pustii și triste,
tot mai apăsătoare,
ale Indiferențelor,
în care ne înveșmântăm,
Orgoliile și Compromisurile,
unui Zâmbet,
ce pare a fi pentru vecie,
furat de Uitarea,
atât de îndatorată Morții,
încât ne-a vândut ei,
unica Eternitate de Clipă,
în care am fi reușit să rămânem,
pentru totdeauna.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor umane, subliniind modul în care orgoliul și compromisurile pot afecta iubirea. Zâmbetul, odată etern, este furat de uitare, lăsând în urmă un sentiment de pierdere și regret. Versurile sugerează o luptă internă cu amintiri și posibilități pierdute.